Revoluție în apă: heringii de la Marea Baltică devin pești răpitori voraci!

Revoluție în apă: heringii de la Marea Baltică devin pești răpitori voraci!

Un nou studiu din Suedia arată că heringul baltic s-a dezvoltat remarcabil în ultimii ani. Cercetările efectuate la Universitatea din Uppsala a fost efectuată, a documentat descoperirea unui hering vizibil de mare la nord-est de Uppsala. Acești heringi prezintă un comportament necunoscut anterior: se hrănesc activ cu alți pești.

Analiza capcanelor branhiale și a conținutului stomacului a arătat că o populație diferită genetic de hering din Marea Baltică s-a dezvoltat în pești răpitori. Capcanele branhiale deteriorate sugerează că acești heringi prind și mănâncă în mod special pești mai mici. Fenomenul este până acum unic deoarece a fost observat doar în Marea Baltică din întreaga lume. Cercetătorii atribuie comportamentul neobișnuit lipsei de pești răpitori clasici, cum ar fi macroul și tonul, care au creat un vid evolutiv care a fost ocupat de hering. Heringul prădător este aproape de două ori mai mare decât rudele lor care mănâncă plancton și are, de asemenea, un conținut mai mare de grăsimi și un nivel mai scăzut de dioxină, ceea ce îi face deosebit de gustoși și sănătoși.

Adaptarea heringului la Marea Baltică

Heringii au colonizat Marea Baltică de aproximativ 10.000 de ani. O mutație semnificativă a pigmentului vizual rodopsina este crucială pentru a se asigura că heringul își poate găsi drumul optim în habitatul lor. Această mutație modifică sensibilitatea la lumină a heringului cu aproximativ zece nanometri în intervalul roșu. Acest lucru le permite peștilor tineri să recunoască prădătorii mai devreme.

Marea Baltică diferă semnificativ de Atlanticul de Nord: este mai puțin adâncă, mai caldă, mai bogată în nutrienți și are o salinitate de până la zece ori mai mică. Aceste proprietăți speciale ale apei salmastre modifică condițiile de iluminare și fac ca apa să pară mai roșie. Adaptarea genetică a heringului a avut loc rapid, în interval de 23 până la 65 de generații de gene. Conform rezultatelor studiului din Proceedings of the National Academy of Sciences publicată, mutația a apărut pentru prima dată în urmă cu 42.000 de ani și nu a reușit să se stabilească în Atlantic. Aceste modificări genetice sunt un prim exemplu al modului în care heringul a fost capabil să se adapteze la mediul lor specific.

– Trimis de Mass-media vest-est