Armament nuclear: Există amenințarea unei noi curse înarmărilor după 2026?

Armament nuclear: Există amenințarea unei noi curse înarmărilor după 2026?

Dezbaterea privind controlul armelor nucleare dintre Statele Unite și Rusia este din ce în ce mai urgentă, deoarece Noul Tratat START, ultimul tratat rămas pe această temă, expiră la începutul anului 2026. Potrivit rapoartelor actuale, nu există semne de negocieri pentru reînnoirea sau înlocuirea acordului. Potrivit Kleine Zeitung, cercetătorul SIPRI Hans M. Kristensen este îngrijorat de evoluțiile din peisajul nuclear global și explică că era de dezarmare care a fost observată de la Războiul Rece, se apropie acum de sfârșit.

Dan Smith, directorul SIPRI, avertizează asupra unei noi curse înarmărilor nucleare și notează că controlul bilateral al armelor nucleare între marile puteri este în criză. Deja în februarie 2023, Rusia a suspendat cooperarea în cadrul Noului Acord START și nu a mai permis inspecții din străinătate, ceea ce a agravat și mai mult situația.

Dinamica stocurilor și armelor la nivel mondial

Situația este agravată de o creștere a stocurilor globale de arme nucleare. În ianuarie 2025, se estimează că există un total de 12.241 de focoase nucleare, cu aproximativ 9.614 în stocuri militare gata de utilizare potențială. Dintre acestea, 3.912 focoase sunt operaționale și aproximativ 2.100 sunt în alertă maximă pentru rachete balistice. [Tagesschau](https://www.tagesschau.de/ausland/ Amerika/usa-ruestungskontrolle-russland-100.html) evidențiază că SUA este pregătită să poarte discuții asupra riscurilor nucleare pentru a evita posibilele conflicte după 2026. Aceste discuții ar trebui să includă și o multilateralizare a monitorizării și controlului armelor, inclusiv China și alte puteri nucleare.

Armamentul nuclear rapid al Chinei este, de asemenea, alarmant. Jake Sullivan, consilierul american pentru securitate națională, avertizează că China ar putea avea până la 1.500 de focoase nucleare până în 2035. Acest lucru ar forța SUA să își bazeze strategia de descurajare pe două puteri nucleare la fel de puternice.

Contextul istoric al controlului armelor

Din punct de vedere istoric, baza logică a descurajării în timpul Războiului Rece a fost o acumulare nucleară masivă. Vârful focoaselor nucleare a fost atins în 1986, când SUA aveau aproximativ 23.000 de focoase, iar Uniunea Sovietică avea în jur de 40.000 de focoase. După încheierea Războiului Rece, s-au înregistrat progrese semnificative în materie de dezarmare, dar acestea au fost urmate de deziluzie și multe eșecuri, cum ar fi retragerea Tratatului INF de către ambele țări în 2019.

În plus, controlul multilateral a stagnat încă din anii 1990, iar Tratatul de neproliferare nucleară (TNP), adoptat în 1968, prevede atât dezarmarea, cât și utilizarea pașnică a energiei nucleare. În ciuda acceptării sale la nivel mondial, cu puține excepții, preocupările se adună cu privire la dezarmarea stagnantă și necesitatea de a dezvolta noi abordări ale dezarmării nucleare.

În general, viitorul controlului mondial al armelor nucleare este incert, iar comunitatea internațională se confruntă cu provocarea de a lua măsuri eficiente pentru a preveni reînnoirea armamentului nuclear și pentru a consolida tratatele existente.