Săptămânile Festivalului de la Viena: producție captivantă a procesului Pelicot

Săptămânile Festivalului de la Viena: producție captivantă a procesului Pelicot

În biserica parohială catolică Sf. Elisabeta din Viena a fost jucată o piesă extraordinară, în regia lui Milo Rau, care s-a concentrat pe dosarul în justiție împotriva infractorului sexual condamnat Dominique Pelicot. The production, which took place on June 19, 2025, was divided into three acts and 48 fragments and lasted over six hours. Tare Ziar mic Actorii au citit dosarele și comentariile la ședințele de judecată, în timp ce un ecran arăta un prim plan al persoanei care vorbea.

Dominique Pelicot și-a drogat soția Gisèle ani de zile și a fost violată de numeroși bărbați. Acest caz înspăimântător a apărut pentru prima dată în 2020, când Pelicot a încercat să filmeze femei într-un supermarket. În timpul unei percheziții, au fost găsite 20.000 de videoclipuri cu viol pe care Pelicot și cel puțin 70 de complici le-au documentat. Un verdict împotriva lui a fost dat în decembrie 2024, unde a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, în timp ce pedepsele pentru complicii încasați variază între 3 și 15 ani, relatează. ZDF Astăzi.

Procesul public și efectele acestuia

Curajul lui Gisèle Pelicot de a face public cazul a atras atenția procesului în întreaga lume. Ea și-a dedicat lupta împotriva violenței sexuale tuturor victimelor necunoscute. Ea însăși a raportat aproximativ 200 de atacuri pe care le-a suferit. Procesul s-a încheiat cu un verdict clar și rămâne posibilitatea arestării preventive post-închisoare pentru Pelicot. Sentințele pentru ceilalți inculpați nu sunt încă obligatorii din punct de vedere juridic întrucât avocatul fostului soț ia în considerare un recurs.

Producția de la Viena, care s-a desfășurat într-un cadru minimalist cu doar două mese și un pupitru, a fost foarte diferită de atmosfera unei curți tradiționale. Ecoul slab amplificat din biserică a conferit spectacolului un caracter sacru și a fost menit să atragă publicul în tema deprimantă. Cu secțiuni citite la persoana întâi, piesei a primit o notă emoționantă și personală.

Arta ca expresie și confruntare cu violența sexuală

Legătura dintre sexualitate și artă este delicată, așa cum arată discuția despre tema violenței sexuale. Din punct de vedere istoric, artiști precum Artemisia Gentileschi, care au abordat violența sexuală în munca lor, au fost nevoiți să facă față unor provocări enorme. Cea mai cunoscută lucrare a ei, „Judith and Holofernes”, ar putea fi văzută ca un exemplu de depășire a izolării și de împăcare cu victimele violenței sexuale. În mod similar, artiști moderni precum Tracey Emin reflectă asupra experiențelor personale cu violența sexuală și rușine în munca lor, menționând acest lucru. Jurnalul medical.

Dezbaterea despre reprezentarea violenței sexuale în artă rămâne actuală și oferă un spațiu de reflecție, atât pentru artiști, cât și pentru societate. Exemplul lui Gisèle Pelicot și gradul de conștientizare din ce în ce mai mare a publicului cu privire la această problemă arată clar că arta nu servește doar ca mediu de prelucrare, ci și ca platformă pentru a face vizibile infracțiunile grave.

Versiunea prescurtată a piesei va avea premiera franceză la festivalul de la Avignon pe 18 iulie și promite să continue să lumineze aspectele șocante, dar semnificative ale procesului.