Aeroportul cel mai nordic al lumii are o pistă topită

Aeroportul cel mai nordic al lumii are o pistă topită

Extinderile înghețate ale Arcticii se dezvoltă din ce în ce mai mult într -una dintre cele mai căutate destinații de călătorie din lume. Interesul președintelui Donald Trump pentru achiziționarea Groenlandei, precum și interesul din ce în ce mai mare al Rusiei și Chinei în dezvoltarea rutelor mării de -a lungul coastei de nord a Siberiei, aduc aceste regiuni îndepărtate în centrul atenției.

o creștere a setei de aventură

Dar popularitatea recent descoperită a Arcticii nu se referă doar la întrebări geopolitice. Destinații de călătorie de -a lungul Cercului Arctic, din Alaska până la Laponia, record numere de vizitatori record, în timp ce călătorii aventuroși caută emoția pentru a explora limitele cele mai extreme ale planetei noastre.

O pornire suedeză numită Oceansky Cruises chiar planifică călătorii de lux cu aeronave la Polul Nord Geografic, chiar dacă nu a fost încă stabilită o dată oficială de început.

Svalbard: Aeroportul cel mai nordic din lume

În timp ce vârful planetei noastre poate rămâne de neatins pentru călătorul mediu pentru o lungă perioadă de timp, există companii aeriene care se apropie uimitor. Aeroportul Svalbard, pe arhipelagul norvegian Svalbard, este cel mai nordic aeroport din lume cu zboruri comerciale obișnuite. Două companii aeriene, SAS și Norvegian, zboară tot anul între aeroportul din Longyearbyen, principala așezare de pe insule și continentul norvegian, care se află la mai mult de 800 de kilometri sud.

Aeroportul primește în mod regulat zboruri charter și jeturi private, astfel încât fascinant este locația sa geografică unică.

o conexiune importantă într -o regiune fragilă

Arctica este una dintre cele mai fragile regiuni din lume din lume, iar echipa de pe aeroportul Svalbard a primit deja un prim gust al efectelor schimbărilor climatice. Când s -a construit pista lungă de 2.300 de metri la începutul anilor '70, nimeni nu se aștepta la stratul de permafrost pe care a fost construit să se topească. Dar exact asta se întâmplă acum.

permafrost este definit ca un etaj care rămâne înghețat cel puțin doi ani. Încălzirea și topirea permafrostului devine o problemă semnificativă pentru Svalbard, deoarece instabilitatea și setările rezultate afectează clădirile și infrastructura și cresc riscul de alunecări de teren și avalanșe.

"În lunile de vară, trebuie să verificăm cu atenție pista cu atenție în fiecare zi, deoarece solul ar putea să se prindă în orice moment. Aceasta este o provocare pe care ne așteptăm doar să ne agraveze în timp”, relatează Ragnhild Kommisrud, managerul aeroportului, la un apel telefonic cu CNN.

dependența de cărbune

Este dificil să supraestimăm cât de importantă este această pistă pentru aproximativ 2.500 de locuitori din Svalbard. Dacă aeroportul ar fi închis, majoritatea proviziilor lor vitale ar trebui să fie livrate de navă, ceea ce poate însemna o călătorie de până la două zile în orice direcție. „Avem întotdeauna personal și materiale suplimentare aici la aeroport, pentru că, dacă se sparge ceva, trebuie să putem să -l reparam singuri, fără ajutor exterior”, explică Kommisrisrud.

Generarea de energie electrică a fost mult timp un subiect sensibil pe Svalbard. Comunitatea locală este foarte interesată să prevină încălzirea globală și să păstreze natura neatinsă a arhipelagului. Cu toate acestea, până de curând, o mare parte a economiei locale s -a bazat aproape complet pe cărbune.

În ciuda de la distanță, Svalbard este echipat cu depozite bogate de cărbune, care se află chiar lângă fiorduri adânci, fără gheață, ceea ce face ca regiunea să fie potrivită pentru defecțiune. În conformitate cu contractul Svalbard din 1920, semnat de țări precum SUA, Japonia și multe țări ale UE, Norvegia are suveranitate asupra insulelor, dar alți parteneri contractanți au și dreptul de a dezvolta activități economice acolo.

În ultimii zece ani, minele norvegiene și -au angajat treptat producția. Sveagruva, una dintre cele mai mari și mai productive mine de pe Svalbard, a fost închisă în 2020, iar zona a fost renaturată. O centrală electrică de cărbune rusă din Barentsburg, a doua cea mai mare așezare de pe insulă, rămâne deschisă, dar ar trebui să reducă producția conform rapoartelor.

o modificare a energiilor regenerabile

Deoarece cărbunele a dispărut în mare parte, Svalbard a făcut turismul în principala sa activitate economică. "Svalbard era un obiectiv extrem de turistic, care a vizat cei mai aventuroși călători. Este încă relativ special, dar devenim din ce în ce mai mainstream", spune Ronny Brunvoll, CEO de la Visit Svalbard, o asociație care reprezintă peste 70 de companii de turism private.

vara a fost în mod tradițional sezonul principal, în care mai multe companii de transport de croazieră oferă expediții în regiune. Cu toate acestea, acest sezon este prelungit, deoarece tot mai mulți oameni vizitează Svalbard iarna pentru a se bucura de luminile nordice, precum și la începutul primăverii, când zilele sunt mai lungi și încă activități în aer liber, cum ar fi călătoriile cu sania pentru câini și excursiile cu motociclete de zăpadă sunt posibile.

Cu toate acestea, turneul Svalbard este rezervat cu unele importante. Bruniert avertizează despre realitățile de pe site și de ce vizitatorii nu ar trebui să părăsească orașul fără ghid. "Există o șansă foarte reală de a întâlni un urs polar. În plus, vremea se poate schimba foarte brusc. Poate fi brutal. Și dacă se întâmplă ceva, nu vă așteptați să aveți un semnal mobil în majoritatea locurilor. Trebuie să fiți pregătiți și să știți ce faceți."

Pericolele turismului de masă sunt încă pe buzele tuturor. Numărul de spații de cazare pe Svalbard a fost limitat la 500 de camere și este de așteptat să rămână așa în viitorul previzibil. Turismul poate fi noul „cărbune” din Svalbard, dar atât industria turistică, cât și autoritățile par să fie conștiente de responsabilitatea lor de a proteja pustia neatinsă care face ca aceste insule să fie un loc fascinant.