Planurile UE pentru taberele de azil offshore eșuează după o decizie judecătorească

Planurile UE pentru taberele de azil offshore eșuează după o decizie judecătorească

Unificarea europeană se confruntă cu noi provocări, în special în ceea ce privește practicile de azil. O hotărâre recentă a Curții Europene de Justiție (CEJ) a dat înapoi în mod semnificativ planurile ambițioase ale unor țări de a adopta modelul controversat al Italiei de transfer a solicitanților de azil în centrele de deportare de peste mări.

Hotărârea CEJ și efectele acesteia

Vineri, CEJ a decis că, deși Italia poate continua să-și folosească facilitățile din orașele albaneze Shengjin și Gjader, condițiile pentru transferul solicitanților de azil trebuie să fie supuse unui control mai strict. Scopul este de a se asigura că solicitanții de azil nu sunt trimiși înapoi în situații periculoase în țările lor de origine.

Ce face o țară de origine sigură?

Instanța a clarificat că o țară de origine poate fi considerată „sigură” numai dacă a fost supusă „controlului judiciar efectiv”. De asemenea, trebuie să fie sigur pentru toate grupurile de populație, inclusiv pentru grupurile vulnerabile sau marginalizate.

Impactul asupra viitoarelor reglementări ale UE în materie de azil

Se așteaptă că această hotărâre va avea un impact semnificativ asupra noilor reguli ale UE în materie de azil, care urmează să intre în vigoare în iunie anul viitor. Aceste reglementări sunt concepute pentru a permite statelor membre să își creeze propriile liste de țări „sigure” pentru a accelera și externaliza procesul de azil.

Critica listei țărilor de origine sigure

Lista proprie a UE, care este destinată să servească drept ghid, include țări precum Bangladesh, Columbia, Egipt, India, Kosovo, Maroc și Tunisia. Cu toate acestea, activiștii pentru drepturile omului avertizează că aceste țări nu sunt sigure pentru toți rezidenții. Potrivit Amnesty International, țările din care sunt acceptate 20% sau mai puțin din cererile de protecție internațională sunt considerate sigure. Acest lucru ignoră însă faptul că până la 20% dintre solicitanții din aceste țări sunt recunoscuți ca refugiați, ceea ce pune sub semnul întrebării situația de securitate din aceste țări.

Încălcări ale drepturilor omului

Hotărârea CEJ se bazează pe cererea a doi solicitanți de azil din Bangladesh care au fost reținuți în Albania și au susținut că întoarcerea în Bangladesh ar fi periculoasă. Aceasta vine într-un moment în care mai multe țări europene își manifestă interesul pentru dezvoltarea propriilor programe de deportare, similar modelului italo-albanez.

Costul și eficiența modelului italian

În timp ce parteneriatul, care investește milioane în crearea de centre de deportare și „noduri de întoarcere” într-o țară din afara UE, este văzut de unele state ca un exemplu de abordare de succes, un studiu recent al Universității din Bari a constatat că modelul italian a costat până acum peste 74,2 milioane de euro (aproximativ 86 milioane dolari). Studiul a numit modelul „cel mai costisitor, inuman și inutil instrument din istoria politicii italiene de migrație”.

Critici din partea guvernului italian

Prim-ministrul italian Giorgia Meloni, membru al partidului de extremă dreapta, a criticat decizia ca fiind miop și a spus că slăbește eforturile de combatere a imigrației ilegale masive și de a proteja granițele naționale. Ea a subliniat că această evoluție ar trebui să preocupe pe toată lumea, inclusiv pe forțele politice care sunt mulțumite de hotărâre, deoarece limitează și mai mult spațiul deja limitat al guvernelor și parlamentelor de a reglementa și gestiona migrația.

Soarta solicitanților de azil din Albania

În centrele italiene de deportare din Albania, aproape o duzină de oameni din țări considerate sigure, precum Egipt și Bangladesh, își așteaptă viitorul. Acest lucru arată urgența unei politici de migrație bine întemeiate și echitabile în Europa.