Haspelmoor: De la exploatarea turbei la un sat plin de viață - istoria unui loc

Haspelmoor: De la exploatarea turbei la un sat plin de viață - istoria unui loc

Haspelmoor, un mic cătun ascuns, a avut o dezvoltare remarcabilă. Alfred Beheim, un patriot local în vârstă de 68 de ani, își amintește de rădăcinile orașului, care au fost modelate de exploatarea turbei. Sub ochiul experimentat al lui Beheim, care el însuși a crescut în regiune și a făcut naveta timp de zeci de ani, se dezvăluie istoria Haspelmoor, care nu este doar fascinantă, ci și profund conectată la trecutul industrial al regiunii.

Haspelmoor nu a fost inițial conceput ca un loc de locuit. Dar în timpul construcției liniei de cale ferată de la München la Augsburg între 1838 și 1840, de-a lungul traseului au fost descoperite zăcăminte valoroase de turbă. Această turbă s-a dovedit utilă pentru locomotivele cu abur și astfel a fost construită o gară în 1853 pentru a permite transportul materiei prime. „Gara a fost a doua clădire care a fost construită aici”, spune Beheim, adăugând că afacerea Krieglmeier a contribuit, de asemenea, la furnizarea de bază a până la 1.600 de muncitori cu turbă la acea vreme.

Creștere prin decontare

În 1867, Haspelmoor avea doar șapte case și 61 de locuitori. Astăzi, aici locuiesc 732 de oameni. Beheim relatează că primii coloniști din perioada postbelică au fost tineri locali care și-au întemeiat propriile familii. Ulterior, s-au adăugat persoane strămutate din Sudeți și Egerland, care au jucat un rol important în integrare. Viața socială din oraș a luat viață, mai ales prin clubul sportiv local, care reprezintă un centru al comunității.

În ciuda lipsei unui centru, Haspelmoor continuă să se dezvolte dinamic. „Conexiunea cu calea ferată este crucială”, spune Beheim. Locuitorii pot ajunge în două mari orașe bavareze în mai puțin de 30 de minute, deși el subliniază că frecvența trenurilor ar trebui îmbunătățită. În rolul său de director general al comitetului de transport, pledează pentru conexiuni mai bune.

Protecția naturii și a identității comunității

Pentru Alfred Beheim, mușchiul nu este doar o zonă geografică, ci o bucată de casă care trebuie protejată. În calitate de vicepreședinte al Asociației Haspelmoor Habitat, se dedică educației oamenilor despre istoria și natura zonei, care este arie protejată din 1985. „Am respins diverse propuneri de folosire a mlaștinii și mă bucur că astăzi nu este nici un loc de campare, nici o groapă de gunoi”, subliniază Beheim.

O altă atracție culturală este Capela Părinte Rupert Mayer, care sărbătorește anul acesta a 30-a aniversare. Capela, dedicată preotului muncitor din München, oferă o slujbă o dată pe lună și este un loc popular pentru enoriași.

În timp ce Beheim salută modernitatea Haspelmoor, el tânjește uneori după momente interpersonale mai simple, cum ar fi o conversație peste gardul grădinii cu vecinii. În ciuda schimbărilor sociale, legătura lui cu Haspelmoor rămâne neîntreruptă. „Trăiesc aici cu inimă și suflet”, conchide el.