Urina de sparanghel: De ce doar jumătate observă mirosul!

Urina de sparanghel: De ce doar jumătate observă mirosul!

Odată cu începutul sezonului sparanghelului, mulți oameni se confruntă cu un fenomen care este în mod constant subiect de conversație: mirosul caracteristic al „urinei de sparanghel”. Acest miros neplăcut apare de obicei la câteva minute după ce am mâncat sparanghel și este rezultatul unui proces de degradare biochimică care are loc în corpul nostru. Principalul vinovat este acidul aspartic, care se găsește în sparanghel și este transformat în compuși care conțin sulf printr-o serie de reacții enzimatice. Aceste substanțe controversate, cum ar fi metantiolul, sulfura de dimetil și sulfoxidul de dimetil, intră în urină prin rinichi și produc mirosul tipic care amintește de legumele putrezite.

Este de remarcat faptul că nu toată lumea observă acest miros. Potrivit oe24.at, aproximativ 40 până la 50 la sută dintre oameni au o enzimă specială care transformă acidul aspartic în compuși cu miros intens. Cei rămași fie nu eliberează acest acid, fie îl eliberează doar minim. În plus, există persoane care nu observă deloc aceste mirosuri din cauza unei predispoziții genetice cunoscută sub numele de anosmie specifică. Această anosmie poate fi cauzată de o genă defectuoasă a receptorului olfactiv, cum ar fi OR2M7.

Genetica și percepția mirosului

Un studiu cuprinzător pe aproape 7.000 de participanți a arătat că 58% dintre bărbați și 61,5% dintre femei observă puțin sau deloc miros după ce au mâncat sparanghel. Aceste diferențe de percepție sunt determinate genetic și sunt legate de diferite gene din apropierea genelor receptorilor olfactiv, după cum relatează tagesschau.de. Cu toate acestea, rămâne neclar dacă acești oameni nu produc compușii chimici sau sunt pur și simplu mai puțin sensibili la aceștia. Rezultatele acestor studii se referă doar la populațiile europene, ceea ce limitează generalizarea la alte grupuri etnice.

Ceea ce este, de asemenea, interesant este faptul că compușii de sulf produși din sparanghel sunt considerați inofensivi pentru sănătate. De obicei, acestea dispar din organism în câteva ore. Laborpraxis notează că mirosul nu este un semn al unei boli sau intoleranță de bază. Cu toate acestea, substanțele conținute s-ar putea datora unui conținut mai mare de vitamine și minerale asociate tradițional cu sparanghelul.

Sparanghelul perfect

Sezonul sparanghelului din Germania se întinde din aprilie până în iunie, când este recoltat sparanghelul proaspăt. Există diferite soiuri, precum sparanghelul alb, care se culege sub pământ, sparanghelul violet și verde, care se recoltează deasupra solului, și clasicul sparanghel verde, care crește în aer. Sparanghelul proaspăt se caracterizează prin capete ferme, închise și sulițe plinuțe și umede. Pe lângă faptul că este delicios, sparanghelul este cunoscut și pentru conținutul ridicat de vitamine precum A, B1, B6, C și E, precum și pentru minerale precum fier, calciu și magneziu.

Deși percepția asupra mirosului de sparanghel poate varia foarte mult, în prezent nu există măsuri cunoscute pentru a preveni complet acest miros. Primele abordări ale reducerii sunt în cercetare, dar ventilația rămâne în prezent cea mai simplă soluție pentru cei afectați.