Jelena Dokic rupe tăcerea: Chin de-o viață în mâinile tatălui ei!
Jelena Dokic vorbește despre abuzul din partea tatălui ei și despre impactul acestuia asupra vieții și carierei ei în tenis.

Jelena Dokic rupe tăcerea: Chin de-o viață în mâinile tatălui ei!
Jelena Dokic, fosta jucătoare de tenis care a suferit peste 20 de ani din cauza abuzului tatălui ei Damir, oferă perspective înfricoșătoare despre copilăria ei traumatizantă în biografia ei „Unbreakable”. Damir Dokic a murit la vârsta de 66 de ani, dar lasă în urmă o serie de amintiri și experiențe dureroase care au modelat-o pe Jelena. Jucătoare de tenis talentată, a ajuns în semifinalele de la Wimbledon, a câștigat șase turnee și a câștigat un total de 4,4 milioane de dolari în bani.
Într-un interviu, ea descrie abuzurile fizice și verbale crude pe care a trebuit să le îndure de la vârsta de șase ani. Bătăile cu centura, abuzul verbal și umilirea emoțională făceau parte din viața lor de zi cu zi. Un incident deosebit de memorabil a fost când tatăl ei a lăsat-o în vestiar după ce a pierdut o semifinală la Wimbledon. Au fost repetate eșecuri de-a lungul anilor, după care a fost chiar bătută de tatăl ei. Dokic menționează că tatăl ei a numit-o „curvă” în timpul unui șoc când avea doar 11 ani.
Luptă împotriva întunericului
Umbrele abuzului au condus-o pe Jelena Dokic la depresie de lungă durată, care a culminat în cele din urmă cu o tentativă de sinucidere în 2022. Ea a suferit de această boală întunecată timp de peste zece ani înainte de a-și găsi curajul să-și împărtășească povestea public. Dokic nu numai că vorbește despre propriile experiențe, ci vrea să ajute și alte victime. Ea subliniază importanța de a nu rămâne în tăcere și de a căuta ajutor. Creșterea gradului de conștientizare a abuzului în sport este importantă pentru ea.
Experiențele Jelenei Dokic nu sunt unice. Violența interpersonală este o problemă larg răspândită în sporturile de competiție. Cercetările în creștere arată că sportivii suferă de condiții similare. Violența psihologică afectează între 60 și 72% dintre sportivi, în timp ce violența fizică afectează 14 până la 25% dintre cei afectați. Mulți sportivi se confruntă cu presiune și stres în atmosfera competitivă, ceea ce le pune în pericol sănătatea mintală. Presiunea de a câștiga modelează cultura sportivă și poate duce la normalizarea violenței.
O cultură a tăcerii
Carta Olimpică solicită protecția sportivilor de hărțuire și violență. Cu toate acestea, realitatea rămâne adesea înfricoșătoare. Făptuitorii pot fi nu numai antrenori bărbați, ci și alți sportivi și antrenori. Sportivii care se identifică ca non-heterosexuali sau au fost deja victime ale victimizării sunt în mod deosebit expuși riscului. Dezechilibrul de putere dintre sportivi și antrenori întărește tăcerea din jurul abuzului, care poate avea consecințe pe tot parcursul vieții pentru cei afectați.
Proiectul „Cluburi sigure” lucrează pentru a dezvolta măsuri de prevenire a violenței interpersonale. Acestea includ analize de risc, ateliere de prevenire și sprijin pentru ofițerii de protecție a copilului din asociațiile sportive. Sunt necesare linii directoare clare pentru practicile de antrenament acceptabile pentru a crea un spațiu sigur pentru sportivi. O abordare holistică este esențială pentru schimbarea culturii sportului și promovarea bunăstării sportivilor.
În general, povestea Jelenei Dokic ilustrează nu numai luptele ei personale, ci și problema complexă a violenței în sporturile de competiție. Urgența de a vorbi despre aceste probleme și de a schimba cultura este, fără îndoială, mai mare ca niciodată.
Puteți găsi mai multe informații despre Jelena Dokic și experiențele ei la coroană, în timp ce Watson oferă o perspectivă detaliată asupra abuzului pe care l-a îndurat. Pentru o analiză mai cuprinzătoare a intervenției violenței în sport, a se vedea În minte.