Creierul la microscop: Așa schimbă sarcina mamele!

Creierul la microscop: Așa schimbă sarcina mamele!

Călătoria către maternitate nu este doar o transformare fizică, ci și una profundă neurologică. S-a demonstrat că sarcina afectează creierul viitoarelor mame, arată mai multe studii. Tare spectru Tehnicile imagistice, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) au arătat că femeile însărcinate experimentează o scădere semnificativă a materiei cenușii în regiunile relevante ale creierului, care rămâne vizibilă până la doi ani după naștere. Aceste schimbări pot fi observate în special în domeniile care sunt responsabile de cunoașterea socială și empatie, care se referă la capacitatea de a empatiza mental cu alți oameni, adică „teoria minții”. Neuroștiința Magdalena Martínez-García explică că aceste restructurari pot continua să fie evidente la câțiva ani după naștere, confirmând efectele pe termen lung ale maternității asupra creierului.

Adaptări neuronale pe termen lung

În ciuda preocupărilor legate de consecințele negative ale reducerii materiei cenușii, cercetările arată clar că aceste schimbări sunt rezultatul unei adaptări conștiente care pregătește mamele pentru noile lor sarcini. Cum National Geographic raportate, hormoni specifici precum estrogenul și progesteronul sunt implicați catalitic în creșterea comportamentului parental. Acești hormoni influențează așa-numita „zonă preoptică medială” din hipotalamus, care este crucială pentru reglarea comportamentului matern. Deteriorarea acestei zone înseamnă că nici măcar animalele stimulate hormonal nu pot manifesta comportament parental.

Aceste schimbări profunde se extind și mai departe. Cercetătorii au descoperit că procesarea semnalului în creier este optimizată în timpul sarcinii, îmbunătățind comunicarea dintre celule. Astfel de modificări nu depind de nașterea în sine, ci apar mai degrabă la sfârșitul sarcinii, ceea ce înseamnă că femeile care au avut nașteri prin cezariană pot beneficia și ele de aceste adaptări neurologice. Aceste descoperiri ar putea însemna că remodelarea neurologică a mamelor nu este doar un răspuns la copilul în sine, ci și pentru a le face mai sensibile la cerințele unice ale părintelui.