Vorarlberg și Elveția: Un referendum uitat se trezește!

Vorarlberg și Elveția: Un referendum uitat se trezește!

Dezbaterea despre posibila afiliere a Vorarlbergului la Elveția, care a început în 1919, devine în prezent din nou mai explozivă. La 11 mai 1919, populația din Vorarlberg a votat într-un referendum dacă guvernul statului ar trebui să înceapă negocierile de aderare cu Elveția. Alegătorii au aprobat aceste negocieri cu o majoritate covârșitoare de 81,2%, cu o prezență la vot de 81%. Discuția a căpătat un nou avânt pe rețelele de socializare, în special pe platforme precum Reddit, unde există speculații despre evenimentele istorice și posibilele scenarii alternative. Vol.at relatează că situația politică de după primul război mondial a fost caracterizată de prăbușirea Austro-Ungariei și de dificultăți economice semnificative în Vorarlberg.

Potrivit diverselor rapoarte, sprijinul pentru aderarea Elveției a fost puternic în rândul populației. Cu toate acestea, în ciuda sprijinului larg, a existat o rezistență semnificativă din partea unor grupuri sociale importante, inclusiv reprezentanți ai industriei, feroviari și clerici. Termenul „Canton Stânga” a fost inventat de Anton Zumtobel și a fost destinat să facă aluzie ironică la ambițiile Vorarlbergului. Elveția însăși și-a semnalat inițial disponibilitatea de a vorbi, dar a rămas neutră în faza crucială.

Contextul și rezultatele referendumului

Referendumul a avut loc pe fundalul unui viitor politic neclar pentru Austria germană. Vorarlberg a suferit grav din cauza economiei postbelice, ceea ce a sporit dorința de a se alătura Elveției vecine. Potrivit rapoartelor, Vorarlberg a fost populat în principal de cetățeni obișnuiți care doreau anexarea, în timp ce majoritatea elitelor au votat să rămână în Germania-Austria. În ziua votării, au participat 57.655 de alegători (81%), dintre care 46.825 (81%) au votat în favoarea negocierilor de aderare. Proiectul a primit sprijin în aproape toate comunitățile, cu excepția comunităților Bludenz, Hittisau și Bolgenach. Wikipedia subliniază că din perspectiva vorarlbergenilor, votul a fost o oportunitate de a găsi o voce în perioada incertă postbelică.

Cu toate acestea, cererea de aderare a fost primită de ministrul de externe elvețian la Berna abia în martie 1919. Cancelarul austriac Karl Renner s-a opus ideii unei anexări, iar reacțiile internaționale au fost covârșitor de negative. „Consiliul celor Patru” – format din SUA, Marea Britanie, Franța și Italia – a anunțat la 17 decembrie 1919 că nu va sprijini secesiunea Vorarlberg de Austria. Această decizie a împiedicat Vorarlberg să-și realizeze dorința de independență.

Consecințele pentru Vorarlberg

După vot, Vorarlberg a devenit parte a Republicii Austria prin Tratatul de la Saint-Germain în 1919. În 1920 a fost constituit constituțional ca stat federal. Otto Ender, guvernatorul Vorarlbergului, a militat puternic pentru aderarea la Elveția și mai târziu a devenit cancelar austriac. Cu toate acestea, ambițiile pentru o legătură cu Elveția au devenit mai puțin importante pe măsură ce Republica Austria s-a stabilizat. Ultima rămășiță a mișcării de secesiune a devenit lipsită de sens în anii următori.

Pe scurt, trebuie remarcat că referendumul istoric din 1919 nu numai că a modelat identitatea Vorarlbergului, ci este considerat și un exemplu important al circumstanțelor politice complexe din perioada postbelică. Forumul Austriei explică, de asemenea, că dificultățile economice și înstrăinarea de la Viena au alimentat urmărirea unei legături cu Elveția, dar această rezistență a împiedicat în cele din urmă ambele proiecte. Discuția despre aceste evenimente și impactul lor rămâne actuală și continuă să stimuleze dezbaterea.