Tiny Houses: Iluzia unei ieșiri din criza locuințelor?

Tiny Houses: Iluzia unei ieșiri din criza locuințelor?

Mișcarea caselor mici, care a devenit din ce în ce mai populară în ultimii ani, a fost criticată. Arhitectul Daniel Fuhrhop comentează într-un articol de vienna.at critic față de ideea de a vedea casele mici ca o soluție la problema locuinței. El descrie mișcarea ca o „abominație socială” și „spălarea ochilor” care distrage atenția de la problemele structurale mai mari. Fuhrhop susține că accentul pus pe dorința individuală de a face sacrificii împinge reformele structurale necesare în plan secund.

Ceea ce este adesea trecut cu vederea în discuția despre casele mici este că spațiul mediu de locuit per persoană în Germania a crescut în ultimele decenii, în ciuda creșterii chiriilor. În loc să prezinte soluții, Fuhrhop critică faptul că minicasele sunt mai probabil să fie găsite la târgurile de design decât în ​​imobiliare. Această tendință nu ar putea aborda cu adevărat bolile sociale fundamentale, deoarece nu abordează distribuția locuințelor.

Istoria mișcării casei mici

Ideea caselor mici a început ca o reacție la criza financiară din 2007 și la criza imobiliară asociată. Potrivit unui articol de iacobin Conceptul a câștigat o popularitate mai mare în 2015. O casă mică măsoară între 9 și 37 m² și, prin urmare, este semnificativ mai mică decât spațiul mediu de locuit din SUA, care era de aproximativ 240 m² în 2014. Tendința a fost promovată ca o posibilă soluție pentru lipsa de adăpost și problemele din zonele urbane.

Pe lângă iluzia psihologică a celor patru case, mișcarea are și rădăcini istorice care se întind până la lucrările lui Lloyd Kahn și Sarah Susanka. Cu toate acestea, eficiența energetică reală a caselor mici este controversată. Criticii subliniază că formele alternative de locuințe, cum ar fi clădirile vechi bine renovate, ar putea fi mai durabile. Statutul juridic este, de asemenea, văzut ca fiind problematic, deoarece casele mici sunt clasificate din punct de vedere legal drept case mobile în multe țări și, prin urmare, opțiunile lor de parcare sunt restricționate.

Critici și provocări

Deși mobilitatea caselor mici promite multe avantaje, este și un risc. Proprietarii se pot găsi într-o situație precară din cauza schimbării constante a locațiilor și a susceptibilității asociate la deplasare. În Denver, activiștii au asistat recent la dezmembrarea unei case mici de către poliție.

Argumentul potrivit căruia casele mici răspund nevoilor familiilor cu venituri mici și ale celor fără adăpost este, de asemenea, pus la îndoială. Peste 216.000 de familii erau fără adăpost în Statele Unite în 2014, în timp ce peste 17,4 milioane de case erau neocupate. Fuhrhop subliniază că o îmbunătățire a liniilor directoare existente privind construcția și utilizarea inteligentă a zonelor existente sunt necesare pentru a combate în mod eficient penuria de locuințe.

Perspective și viitor

Deși Mișcarea Tiny House a declanșat un anumit trend și a atras oameni care se străduiesc pentru o viață minimalistă, rămâne întrebarea dacă este într-adevăr o soluție la provocările majore de pe piața imobiliară. Accentul nu ar trebui să se pună doar pe reducerea spațiului de locuit, ci mai degrabă pe distribuția echitabilă și crearea durabilă a spațiului de locuit, este mesajul central al lui Fuhrhop în discursul cuprinzător despre locuință și exprimare socială. Rămâne de văzut cum va evolua această discuție pe măsură ce cererea de locuințe în zonele urbane continuă să crească.