UE slăbește obiectivele climatice: sinuciderea în rate în politica energetică!
Miniștrii mediului din UE relaxează obiectivele climatice în ciuda tranziției energetice globale. Analiza efectelor politice și economice asupra protecției climei.

UE slăbește obiectivele climatice: sinuciderea în rate în politica energetică!
Pe 6 noiembrie 2025, miniștrii mediului din UE au decis să relaxeze obiectivele obligatorii privind clima. Acest lucru vine într-un moment în care China își accelerează tranziția energetică, iar Europa se confruntă cu cea mai bruscă creștere a temperaturii din lume. Situația este caracterizată și de dependența de combustibilii fosili, care este și mai mult exacerbată de schimbările geopolitice. Creșterea prețurilor la gazele naturale face, de asemenea, UE vulnerabilă la șantajul politic.
Deciziile actuale ale guvernelor UE au ca rezultat sprijin necondiționat pentru combustibilii fosili, deși energiile regenerabile precum eolianul, fotovoltaica și apa contribuie la reducerea prețurilor la electricitate. Cu toate acestea, în ciuda evoluțiilor pozitive din domeniul energiei regenerabile, UE nu reușește să se îndepărteze strategic de privilegiile sectorului energiei fosile. Schimbarea structurală către energiile regenerabile nu aduce doar provocări, ci și noi oportunități; Se preconizează că vânzările de mașini electrice în Europa vor atinge noi niveluri record până la sfârșitul anului 2025. EcoNews raportează că politica energetică a UE este criticată ca fiind sinucigașă din punct de vedere economic.
Context cu privire la problema climatică în UE
Obiectivul principal al politicii europene de protecție a climei este atenuarea efectelor schimbărilor climatice, reducerea activităților dăunătoare mediului și climei și adaptarea la schimbările climatice. Obiectivele UE în domeniul științei climatice sunt influențate de cadre internaționale precum Protocolul de la Kyoto și Acordul de la Paris. În 2020, emisiile de gaze cu efect de seră din UE s-au ridicat la aproximativ 3 milioane de kilotone echivalent CO₂, sectorul energetic reprezentând 26% din emisii. Agenția Federală de Mediu subliniază faptul că UE și-a depășit obiectivele pentru 2020, în special din cauza pandemiei de coronavirus.
O componentă centrală a politicii UE în domeniul climei este Pactul Verde al UE, care a fost adoptat în decembrie 2019 și are ca scop atingerea neutralității climatice până în 2050. În acest scop, sunt necesare planuri naționale de energie și de protecție a climei în care statele membre trebuie să raporteze cu privire la reducerea emisiilor și la extinderea energiilor regenerabile.
Energiile regenerabile și dezvoltarea lor
În 2023, energiile regenerabile au acoperit deja 25% din consumul final brut de energie al UE. Ponderea energiilor regenerabile în sectorul energiei electrice este acum în medie de 45%. Danemarca este lider cu o cotă de 87,5% din energia electrică regenerabilă, în timp ce Germania joacă un rol cheie cu 31% din capacitatea fotovoltaică instalată în UE. Interesant este că tendința arată și o creștere a producției de energie eoliană, care a crescut cu 128% din 2013, Destatis raportează că tranziția energetică în Europa progresează, deși în unele țări UE peste 50% din electricitate este încă generată din combustibili fosili.
Emisiile din transporturi reprezintă o altă problemă importantă, deoarece transportul rutier reprezintă aproximativ 25% din toate emisiile de gaze cu efect de seră din UE. Se estimează că pentru 2024 80% dintre mașinile nou înmatriculate din Germania vor folosi în continuare motoare cu ardere. Totuși, obiectivul de a permite înmatricularea mașinilor noi cu emisii zero doar din 2035 este un pas în direcția corectă în combaterea schimbărilor climatice.
În general, UE are responsabilitatea de a-și reduce în continuare emisiile pentru a atinge obiectivele climatice pe care și le-a stabilit și pentru a face față provocărilor generate de schimbările climatice și dependențele geopolitice. Cu toate acestea, deciziile politice actuale ar putea pune în pericol atât obiectivele climatice, cât și stabilitatea economică pe termen lung.