De la ostatic la deznădejde: un supraviețuitor își spune suferința

De la ostatic la deznădejde: un supraviețuitor își spune suferința

Tal Shoham, care a fost răpit de teroriștii Hamas în Kibbutz Be'eri la 7 octombrie 2023, a făcut o evaluare sumbră a experiențelor sale după 505 zile de captivitate. „Ochii teroriştilor Hamas erau plini de dorinţă criminală”, descrie el într-un interviu. Kibbutz-ul, situat la doar patru kilometri de Gaza și cândva un loc pașnic, a degenerat acum într-o ruină care reflectă ororile conflictului. Aceasta este a treia vizită a lui Shoham la locul răpirii sale, iar repatriatul descrie această întoarcere ca fiind extrem de dureroasă. În timpul captivității sale, Shoham a îndurat un stres psihologic și fizic enorm, incertitudinea cu privire la soarta familiei sale cântărind cel mai mult asupra lui. Din fericire, a reușit să se reîntâlnească cu familia, cu excepția socrului său, care a fost ucis în ziua în care a fost răpit.

Shoham, care a avut mai multe conversații cu răpitorii săi, mai spune că nu vede nicio speranță de pace în generația actuală din Gaza. În ochii lui, ura care răspândește în această societate este încurajată și mai mult de sistemul de învățământ și de manuale. Shoham crede că va trece cel puțin o generație până să existe o șansă reală pentru pace. Această viziune pesimistă este confirmată de declarațiile experților.

Consecințele psihologice ale ținutului ostatic

Psihiatrul și psihoterapeutul dl. Jatzko se ocupă intens de efectele psihologice ale ținerii ostatici și ține un ochi pe situația complexă din Gaza. Jatzko subliniază că ostaticii suferă adesea de o mare incertitudine cu privire la eliberarea lor, ceea ce duce la stres psihologic sever. Frica constantă de violență și incertitudine măresc masiv consecințele psihologice. Speranța este crucială pentru a rămâne stabilă din punct de vedere psihologic. Sprijinul comunitar și emoțional joacă un rol central în promovarea bunăstării psihologice a celor afectați.

Copiii reacționează diferit la a fi ținuți ostatici decât adulții și necesită abordări terapeutice speciale. Situația psihologică a palestinienilor din Fâșia Gaza rămâne și ea tensionată. Mulți suferă de frică și pierdere, iar pericolul constant creează un risc crescut de tulburare de stres posttraumatic (PTSD). OMS este îngrijorată de consecințele psihologice pe termen lung ale conflictului și solicită sprijin psihosocial pentru populația din Gaza.

Umbra traumei

Alarmele constante ale sirenelor din Israel și din anumite zone din Cisiordania creează un climat de frică. Potrivit lui Rahel Bachem, psihotraumatolog la Institutul de Psihologie de la Universitatea din Zurich, amenințarea constantă duce la o scădere a rezistenței în rândul populației civile. Experiențele traumatice pot duce la furie și sentimente de răzbunare și pot reduce și mai mult dorința de dialog între părțile în conflict. Presiunea psihologică este sporită de imaginile constant repetate ale violenței, care fragmentează și mai mult societatea.

Un dialog între părțile în conflict pare extrem de dificil, mai ales că neîncrederea reciprocă este în continuă creștere. Trauma suferită în acest conflict poate fi transmisă generațiilor viitoare. Comunicarea despre traume în creșterea copiilor este crucială pentru a elimina neîncrederea socială și spiralele de violență.

Este clar că acceptarea trecutului și un accent puternic pe dialog și reconciliere sunt esențiale pentru depășirea traumei colective și prevenirea conflictelor viitoare. Justiția tranzițională care include responsabilitatea și restaurarea ar putea oferi o cale către vindecare.