Guppies sub stres: Cum afectează peștii răpitori corpul și reproducerea!

Guppies sub stres: Cum afectează peștii răpitori corpul și reproducerea!

Mecanismele fascinante de adaptare ale guppiilor (Poecilia reticulata) sunt în centrul unui studiu recent al lui Alexander Kotrschal de la Universitatea Wageningen din Olanda. În experimentul său, 180 de guppies au fost plasați separat în funcție de sex în rezervoare mari care imita habitatul din Trinidad. Fiecare rezervor avea câte un prădător, ciclidul stiucă (Crenicichla alta), ceea ce a dus la o scădere dramatică a populației de guppy. După aproximativ 1,5 luni, peștele răpitor decimase guppiii cu o cincime. Femelele și masculii supraviețuitori au fost apoi eliberați în bazine fără prădători, unde au născut urmași.

În cea de-a treia generație de guppy, s-a documentat exact când au născut femelele și câți tineri pești au născut și a fost măsurat fizicul puilor. Kotrschal a descoperit că femelele guppy din rezervorul de prădători s-au crescut mai repede, au avut mai puțini descendenți, dar au produs pești mai mari și mai tineri. Presiunea mai mare a prădării a dus astfel la reproducere mai devreme, în timp ce descendenții mai mari au avut un avantaj semnificativ de supraviețuire, deoarece erau mai puțin probabil să fie mâncați. Masculii guppii, pe de altă parte, au avut cozi mai scurte și organe sexuale după trei generații, ceea ce este posibil să le fi crescut agilitatea.

Adaptări sub presiunea prădătoare

Studiul ilustrează modul în care factorii de mediu influențează comportamentul reproductiv și caracteristicile fizice ale guppiilor. Femelele prădătoare erau mai mici și mai ușoare, dar și mai rapide decât liniile de control, ceea ce sugerează că dimensiunea mică a corpului poate reduce dorința prădătorului de a vâna. În ciuda amenințării peștilor răpitori, masculii și-au păstrat culorile strălucitoare, pe care cercetările le consideră a fi un avantaj în atragerea femelelor.

În plus, observațiile lui John Endler, un biolog care a cercetat diversitatea culorilor la guppy, oferă sprijin. El a descoperit că guppiii care trăiau în zone fără prădători aveau culori semnificativ mai vibrante. Studiile lui Endler arată cum modelele de culoare ale guppiilor masculi pot evolua ca un compromis între atragerea femelelor și evitarea prădătorilor. Adaptabilitatea rapidă la presiunea prădării este crucială, lucru menționat și de biologul evoluționist David Reznick, care a explicat că guppiii învață să se adapteze la prădătorii din mediul lor în decurs de 30 până la 60 de generații.

Concluzie și perspectivă

Rezultatele acestor studii și ale unor studii similare oferă perspective valoroase asupra evoluției rapide a animalelor și a dinamicii prădătorului-pradă. Ei arată că animalele pot evolua mai repede decât sugerează înregistrările fosile. Studiul experimental al lui Kotrschal asupra adaptărilor guppiilor și modificărilor biologice asociate ilustrează complexitatea evoluției în fața schimbărilor de mediu și a prădătorilor.

Pentru mai multe informații, rezultatele cercetării sunt disponibile pe site Ziar mic, precum și pe Evoluția Guppy precum si la Natură disponibil.