Corespondența secretă dintre Bachmann și Böll dezvăluie!

Corespondența secretă dintre Bachmann și Böll dezvăluie!

Niendorf, Deutschland - Publicarea corespondenței dintre Ingeborg Bachmann și Heinrich Böll a stimulat din nou peisajul literar. Trupa, editată de Renate Langer, luminează prietenia și dialogul special al celor doi autori importanți care s -au întâlnit în mai 1952 în timpul unei conferințe a grupului 47 din Niendorf pe Marea Baltică. În cuvântul său înainte, Hans Höller descrie corespondența ca un fel de evitare a conflictelor personale, ceea ce a fost esențial pentru ambii scriitori să -și păstreze respectul de sine și să stăpânească provocările afacerilor literare. Ambii autori, prinși în propriile lor preocupări, discută întrebarea „Ce facem din viața noastră?” În cele 122 de piese de corespondență - 58 de scrisori de la Bachmann și 64 de Böll.

Prima scrisoare de la Bachmann către Böll, care a fost scrisă în decembrie 1952, este un răspuns la o scrisoare pierdută de la Böll. În această corespondență, nu numai aprecierea reciprocă devine clară, ci și incertitudinea existențială pe care au simțit -o ambii scriitori. Böll, care avea cu nouă ani, a trebuit să se ocupe de grijile familiei și financiare, în timp ce Bachmann se străduia pentru independență, în ciuda talentelor sale. Fără a răspunde la dezvăluiri private sau dezbateri poetologice, corespondența încă luminează subiecte profunde care au modelat viața și munca ambilor autori.

o prietenie literară documentată

Deși prietenia dintre Bachmann și Böll este mai puțin cunoscută decât relațiile respective cu alte dimensiuni literare, scrisorile lor înregistrează o parte valoroasă a dezvoltării lor literare. În biografiile ambilor autori, celălalt este de obicei menționat doar în trecere, astfel încât această corespondență este considerată o sursă rară și merită citită pentru cercetare și înțelegere. Publicarea corespondenței oferă, de asemenea, o perspectivă asupra gândurilor personale ale celor doi scriitori, departe de afacerile lor mai bine cunoscute și de prietenii cu alții, precum Max Frisch, Paul Celan sau Hans Magnus Enzensberger.

Ultima scrisoare de la Böll conținută în volum, o invitație la o conferință din iulie 1972, a marcat o transformare importantă în corespondență. Aproape un an mai târziu, pe 17 octombrie 1973, Böll a primit vestea morții lui Bachmann. Durerea și tandrețea pe care Böll o exprimă în necrologul său pentru „der spiegel” fac parte și din noua trupă și ilustrează conexiunea profundă dintre aceste două personalități extraordinare ale literaturii germane de limbaj. Acest necrolog închide decalajul dintre prietenie și pierdere și încheie documentația unei relații literare unice.

Pe lângă scrisorile lui Bachmann și Böll, lumea literară se referă și la alte lucrări importante. Textul nou publicat „Un loc pentru coincidențe” de Bachmann, descris ca unul dintre cele mai îndrăznețe și experimentale, iar publicarea pe Hugo Balls Dada Apround arată diversitatea discursului literar în limba germană și relevanța continuă a lui Bachmanns și a activității lui Böll în acest context.

Procesarea și publicarea acestor scrisori nu subliniază doar prietenia dintre Bachmann și Böll, ci și complexitatea provocărilor lor artistice și existențiale, ambele combinate în cele din urmă între ele.