Dezbatere urgentă: Penacho” rămâne la Viena! Transport imposibil!

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

O nouă discuție despre fragila coafură din pene „Penacho” din Weltmuseum din Viena și întoarcerea ei în Mexic.

Neue Diskussion über den fragilen Federkopfschmuck "Penacho" im Weltmuseum Wien und die Rückgabe nach Mexiko.
O nouă discuție despre fragila coafură din pene „Penacho” din Weltmuseum din Viena și întoarcerea ei în Mexic.

Dezbatere urgentă: Penacho” rămâne la Viena! Transport imposibil!

La Muzeul Lumii din Viena, coafa cu pene aztece „Penacho” se află în centrul discuțiilor controversate despre posibilul său transport și întoarcere în Mexic. Analiza transportabilității sale între 2010 și 2012, efectuată de Universitatea de Tehnologie din Viena în colaborare cu reprezentanții mexicani, a arătat că „Penacho” nu este potrivit pentru o astfel de călătorie. Rezultatul anchetei este alarmant: tofa nu poate fi transportata decat la o amplitudine maxima de acceleratie de 0,04 grame, ceea ce ii subliniaza fragilitatea intrucat este realizata din pene de quetzal si peste 1.500 de piese de aur si alama. Kleine Zeitung raportează că un inginer a fost încredințat să evalueze o anumită cutie de transport în cadrul proiectului „Eternos Retornos”.

În raportul său, inginera a pus sub semnul întrebării limitele Muzeului Mondial și a criticat faptul că comparația cu transportul „Costumul de doliu tahitian” de către British Museum în 2023 nu este foarte semnificativă. Potrivit directorului Muzeului Mondial, Banz, „costumul de doliu” nu este doar cu 200 de ani mai tânăr, ci și mai stabil în structura sa; a sosit fără pagube semnificative, în timp ce Penacho ar putea suferi pagube majore.

Istoria „Penacho”

Coșca din pene este denumită „Coroana lui Montezuma”, dar Muzeul Mondial consideră că acest termen este înșelător. Potrivit experților, este de fapt o coafură de preot. Din punct de vedere istoric, „Penacho” a fost găsit în colecția arhiducelui Ferdinand al II-lea în 1596 și nu este clar cum a ajuns în Europa și dacă i-a aparținut de fapt lui Moctezuma. Legătura dintre „Penacho” și moștenirea culturală mexicană este însă de netăgăduit, iar din 1991 Mexicul a solicitat în mai multe rânduri restituirea obiectului de valoare. Inițiativele private de returnare au devenit, de asemenea, mai importante, după cum notează Petra Bayr.

Analiza istorică a „Penacho” este privită ca parte a unui discurs mai larg despre restituirea bunurilor culturale de origine colonială. Această discuție a luat amploare în ultimii ani și este însoțită de solicitări ca bunurile culturale reținute să fie returnate în țările lor de origine. În acest context mai larg, este important de menționat că, de când discuțiile despre restituire au început în anii 1970, tot mai multe țări, inclusiv statele africane, au revendicat artefactele lor culturale. Aceste cereri de retrocedare fac parte dintr-un proces în care muzeelor ​​și instituțiilor li se cere să reflecteze critic asupra moștenirii lor coloniale, care este susținută și de convenții internaționale precum Convenția UNIDROIT, care consideră comerțul ilegal cu bunuri culturale o încălcare a drepturilor.

Evoluții actuale

Predarea cutiei de transport nou dezvoltate către Muzeul Mondial este planificată în cadrul Săptămânii de la Viena. Cutia este menită să asigure că „Penacho” poate fi transportat în cele mai bune condiții, chiar dacă dezbaterea privind returnarea lui continuă. Rămâne de văzut dacă întoarcerea „Penacho” va fi influențată de evoluțiile politice și culturale actuale din Mexic și Austria. Discuția despre returnarea bunurilor culturale precum „Penacho” nu joacă, așadar, un rol important în istoria și identitatea Mexicului, ci afectează și sistemul muzeal paneuropean, care este din ce în ce mai sub presiune pentru a pune în discuție rădăcinile coloniale ale colecțiilor sale și pentru a aduce schimbări. [Wikipedia].