Horror, muzică și criză conjugală: Kalkwerk” de Chavrier la festival!

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

Séverine Chavrier pune în scenă „Kalkwerk” al lui Thomas Bernhard la Festivalul de la Viena din 5 iunie - o poezie muzicală despre ruperea căsătoriei.

Séverine Chavrier inszeniert Thomas Bernhards "Kalkwerk" ab 5. Juni bei den Wiener Festwochen – ein musikalisches Gedicht über Ehezerfall.
Séverine Chavrier pune în scenă „Kalkwerk” al lui Thomas Bernhard la Festivalul de la Viena din 5 iunie - o poezie muzicală despre ruperea căsătoriei.

Horror, muzică și criză conjugală: Kalkwerk” de Chavrier la festival!

Din 5 iunie 2025, Séverine Chavrier va fi văzută cu producția sa „Kalkwerk” a lui Thomas Bernhard la Festivalul de la Viena. Această producție este de mare importanță deoarece reprezintă prima producție a lui Chavrier în Austria, deși a fost deja prezentată cu succes la Barcelona în 2022 sub titlul „Ils nous ont oubliés”. În reimaginarea ei a lucrării, Chavrier combină groaza claustrofobă și tortura psihologică cu muzică, videoclipuri și cântece de păsări. Spectacolul durează aproape patru ore și este conceput ca un poem muzical despre dezintegrarea unei căsnicii.

„Kalkwerk”, care a fost publicat în 1970, este despre o relație de cuplu inegală într-un loc izolat, steril, care se caracterizează prin schema de culori alb și negru. Piesa descrie viața domnului Konrad, un bărbat care visează la un mare eseu despre auz, dar eșuează în realitatea sa. Soția lui, o protagonistă cu dificultăți de mers, este fragilă, iar contextul vieții ei îl face pe domnul Konrad să fie neliniștit. Aceste tensiuni interpersonale sunt examinate intens de Chavrier, care introduce un al treilea personaj, o asistentă, pentru a ilustra mai bine violența înfățișată în relație.

Elemente muzicale și inspirație

Producția lui Chavrier depășește teatrul tradițional și este presărată cu elemente muzicale. Ea își descrie munca ca un „întreg organic”, comparabil cu conceptul de temă și variație în muzică. Inspirată de regizori precum Ingmar Bergman și Stanley Kubrick, Chavrier permite mediului însuși să devină muzică în piesa ei, de exemplu prin utilizarea vocilor din subsol și a panourilor de ipsos care funcționează ca instrumente de percuție. Această interfață dintre reprezentarea sonoră și cea vizuală este menită să atragă direct publicul și să-l transporte emoțional.

Chavrier a integrat, de asemenea, propoziții ale lui Elfriede Jelinek în producție, creând o legătură interesantă între doi autori austrieci importanți. Această alegere creativă contribuie la sinteza caracterului găsită în producția lui Chavrier abordând aspectele de supraveghere și control.

Legătura personală cu literatura austriacă

În ciuda afinității ei profunde cu literatura austriacă, aceasta este prima oportunitate pentru publicul din Austria de a experimenta în direct o operă de Chavrier. În Elveția, ea a luat deja măsuri pentru a atrage publicul tânăr la teatru, iar producția sa „Aria da Capo” combină arii de operă cu media modernă, cum ar fi videoclipurile de pe telefonul mobil. Această abordare inovatoare sugerează că dorește să continue să provoace publicul cu noi forme și conținut în viitor.

Rămâne interesant să vedem cum va reacționa publicul vienez la producția captivantă a lui Chavrier. „Kalkwerk” nu oferă doar profunzime psihologică și intensitate emoțională, dar deschide și un discurs asupra problemelor contemporane ale supravegherii și relațiilor umane. Performanța promite a fi o experiență de neuitat, care provoacă gânduri și senzoriale.

În același timp, complexitatea lucrării lui Bernhard rămâne relevantă în semnificația ei pentru sectorul cultural. Bernhard însuși era cunoscut pentru că a luat o poziție critică față de premii și lumea literară, ceea ce devine clar în lucrarea sa publicată postum „Premiile mele”. În timp ce Chavrier explorează temele lui Bernhard, ea își amintește, de asemenea, relația lui ambivalentă cu arta și cultură.

În general, producția „Kalkwerk” promite nu numai o perspectivă profundă asupra profunzimii psihicului uman, ci și o examinare interesantă a identității culturale a Austriei și a rolului artei în societatea noastră.