Refugiații fac peste 250.000 de ore de muncă în folosul comunității!
Solicitanții de azil din Austria fac 250.000 de ore de muncă în folosul comunității. 70% s-au angajat, 210 persoane au refuzat să participe.
Refugiații fac peste 250.000 de ore de muncă în folosul comunității!
Cele mai recente cifre de la Ministerul de Interne arată că solicitanții de azil au făcut o cantitate semnificativă de muncă în folosul comunității din vara trecută - un total de aproape 250.000 de ore! Aproximativ 3.115 persoane care sunt cazate în prevederile de bază ale guvernului federal s-au angajat să lucreze zece ore pe lună în diverse domenii de activitate, așa cum a fost planificat pentru refugiații din Austria din vara anului 2024. Această obligație se aplică tuturor solicitanților de azil cu vârsta de peste 16 ani, fără nicio restricție de sănătate. Ceea ce este șocant, însă, este că 210 de persoane nu au dat curs solicitării, ceea ce a dus la o reducere semnificativă a banilor de buzunar, care se ridică la 40 de euro pe lună. krone.at raportat.
O mare parte dintre solicitanții de azil angajați, și anume aproximativ 70 la sută, au contribuit în mod activ la societate și și-au asumat sarcini, de la întreținerea spațiilor verzi până la lucrul în facilități sportive. Această activitate nu numai că aduce beneficii comunităților, ci face și parte din procesul de azil, care are scopul de a promova integrarea refugiaților. În ciuda echilibrului pozitiv, există voci critice care subliniază că regulamentul nu se aplică în mod egal tuturor, deoarece există excepții legate de sănătate sau de vârstă, precum kleinezeitung.at note. Cu toate acestea, faptul că o mică parte dintre solicitanții de azil refuză să lucreze ridică semne de întrebare cu privire la eficacitatea și stimulentele unor astfel de reglementări.
Decizia voluntară și consecințele acesteia
Consecințele financiare atașate angajamentului de muncă urmăresc să ofere o anumită motivație pentru a participa. Ministerul de Interne explică că este legitim să nu participi la muncă în folosul comunității, dar cei responsabili ar trebui să ia în considerare și consecințele refuzului lor. Aceste măsuri ar putea înrăutăți situația socio-politică, în special pentru solicitanții de azil respinși care suferă din cauza restricțiilor financiare. Discuția despre obligația de muncă va trebui cu siguranță continuată în viitor pentru a menține echilibrul între integrare și drepturile solicitanților de azil.