Debut de clasă mondială: Asmik Grigorian și premiera ei emoționantă Norma!

Debut de clasă mondială: Asmik Grigorian și premiera ei emoționantă Norma!

Pe 16 februarie 2025, cântăreții de renume mondial Asmik Grigorian și Aigul Akhmetshina vor fi la Theater an der Wien pentru a-și face debutul în opera lui Bellini „Norma”. Premiera este așteptată cu mare nerăbdare, mai ales că Asmik Grigorian îi cântă acest rol regretatei mame, soprana Irena Milkevičiūtė. Această legătură cu mama ei, care a fost o Norma incredibil de talentată, face ca evenimentul viitor să fie foarte special pentru Grigorian. Potrivit unui interviu acordat „Krone”, Grigorian subliniază cât de semnificativă este presiunea emoțională asupra ei, deoarece doi interpreți prezintă același rol în același oraș.

Provocări și emoții pe scenă

După cum remarcă Aigul Akhmetshina în rolul Adalgisei, „Norma” este o experiență foarte diferită de orice a cântat înainte. Provocarea vine nu doar din cântat, ci mai ales din profunzimea emoțională a personajelor. Grigorian însăși își amintește adesea de copilărie și de amintirile mamei sale, mai ales când repetă scenele dramatice cu un cuțit. Într-o conversație cu „Kurier”, ea sugerează modul în care istoria ei personală și insecuritățile continuă să o motiveze să accepte provocări, observând că adesea simte că trebuie să lupte pentru realizările ei.

Akhmetshina o descrie pe Adalgisa ca pe o fată naivă, inocentă, care se lasă prinsă într-un conflict, în timp ce Grigorian explorează fațetele dragostei și pericolului în rolul Normei. Ambii cântăreți, care stăpânesc roluri solicitante, aduc un amestec de disperare și emoție în spectacolele lor, făcând din premiera din această sâmbătă o experiență de neuitat. Această producție, în care povestea a fost plasată în anii 1950 sau 1960, ar putea transporta spectatorii într-o lume împletită de romantism și conflict dramatic care subliniază emoțiile umane profunde ale operei.

Nervozitatea pe care o simt atât Grigorian, cât și Akhmetshina este evidentă, dar își exprimă și profundă recunoștință pentru că au reușit să facă această muncă provocatoare. Într-un moment de reflecție, Grigorian recunoaște că uneori este copleșitor să duci în operă așteptările și presiunea unei tradiții familiale atât de distinse, în timp ce Akhmetshina este convinsă că fiecare reprezentație este întotdeauna un pas înainte.