Celle Cleaning Posse: Refugiații trăiesc ca într-un hotel de lux!

Transparenz: Redaktionell erstellt und geprüft.
Veröffentlicht am

Orașul Celle caută agenți de curățenie pentru casele de refugiați. De ce solicitanții de azil nu își asumă singuri aceste sarcini? O privire critică asupra birocrației și risipa de resurse.

Die Stadt Celle sucht Reinigungskräfte für Flüchtlingsheime. Warum übernehmen Asylbewerber diese Aufgaben nicht selbst? Ein kritischer Blick auf Bürokratie und Ressourcenverschwendung.
Orașul Celle caută agenți de curățenie pentru casele de refugiați. De ce solicitanții de azil nu își asumă singuri aceste sarcini? O privire critică asupra birocrației și risipa de resurse.

Celle Cleaning Posse: Refugiații trăiesc ca într-un hotel de lux!

Se aude mult zgomot în orașul Celle din Saxonia Inferioară! Greu de crezut, dar adevărat: orașul caută urgent agenți de curățenie pentru casele sale de refugiați. Dar în loc să le ofere locuitorilor ei înșiși mături și mop, ar trebui angajați lucrători externi. Și partea cea mai bună? Curatatorul este platit in conformitate cu contractul colectiv de serviciu public, inclusiv o indemnizatie uriasa de greutati de 145 de euro! Putem doar specula de ce această suprataxă este necesară pentru o lucrare de curățenie. Tare Cizmar călărit Pare aproape ca și cum munca într-o casă pentru solicitanți de azil este asociată cu anumite riscuri. Trebuie să lași asta să se topească în gură!

Lista sarcinilor este lungă: zonele funcționale, bucătăriile pentru ceai, holurile și camerele din spațiile de cazare colective trebuie curățate profesional. Dat fiind faptul că o familie cu doi copii primește de obicei mai puțin sprijin decât personalul de curățenie în temeiul Legii privind prestațiile solicitanților de azil, acest lucru alimentează dezbateri aprinse. De ce locuitorii nu se curăță singuri, se întreabă unii. Solicitanților de azil nu li se permite să lucreze în mod regulat din cauza lipsei unui permis de ședere și, teoretic, nici măcar nu și-ar putea face curat în camere fără a deranja birocrația. Ce dilemă birocratică! Nu este uimitor cum o simplă problemă de curățare se transformă într-o problemă complexă?

Soluții senzaționale sau pur și simplu absurde?

Ceea ce este deosebit de ironic este faptul că persoanele cu dizabilități severe ar trebui să aibă prioritate la selectarea candidaților, ceea ce arată că deficiențele fizice nu pot fi motivul pentru care este căutat personal extern de curățenie. S-a atins aici o nouă dimensiune a ospitalității prin aducerea locurilor de cazare pentru refugiați la standardele hotelurilor de lux? Nu ar fi mai ușor să adăugați servicii suplimentare precum un concierge sau un spa?

Guvernul orașului pare să nu aibă nicio problemă în a cheltui banii din impozite pe curățenia, în timp ce solicitanții de azil învață că statul se ocupă de totul pentru ei. Un mesaj care contracarează orice stimulente pentru integrare. Imaginează-ți dacă ar exista și servicii de conducere pentru deplasările necesare la autorități. La urma urmei, transportul public a devenit nu numai nesigur în aceste zile, dar se simte și mai puțin în siguranță.

Ce spune publicul?

Unele voci publice se întreabă despre prioritățile acestui regulament. Unul Postare pe Instagram de Reitschuster Potrivit acesteia, mulți își pun aceeași întrebare explozivă: „De ce ar trebui trezoreria statului să preia curățenia caselor solicitanților de azil?” Este o dezbatere care se referă nu numai la costuri, ci și la principiile fundamentale ale integrării. Chiar și printre cei care susțin aceste măsuri, există neliniște cu privire la direcția în care se îndreaptă sistemul.

Concluzie: Ceea ce rămâne este întrebarea serioasă de cât timp suntem noi, ca societate, dispuși să creăm din ce în ce mai multe probleme care nu există în primul rând. Și când vom începe să găsim soluții durabile, care nu sunt doar corecte, ci și sustenabile?