Premieră documentară despre Castelul Hartheim: Un memorial pentru amintire
Premiera documentarului despre Castelul Hartheim, cel mai mare centru nazist de eutanasie, pe 28 martie 2025 la ORF III. Descoperiți povești emoționante și perspective istorice despre acest capitol întunecat.
Premieră documentară despre Castelul Hartheim: Un memorial pentru amintire
Pe 28 martie 2025, documentarul „Hartheim Castle – The Nazi Murder Institute” al regizorului Thomas Hackl și Martina Hechenberger și-a sărbătorit premiera la ORF III. Acest documentar evidențiază moștenirea întunecată a Castelului Hartheim, cea mai mare unitate de eutanasie din Imperiul German, situată în Alkoven, Austria Superioară. Hackl, care s-a născut în apropiere, are o legătură personală cu acest loc istoric. Poveștile vecinilor și rudelor atât ale făptuitorilor, cât și ale victimelor sunt componente centrale ale filmului, care tratează evenimentele brutale dintre 1940 și 1944.
În documentar, vecina Gabriele Hofer-Stelzhammer spune că an de an observă vizitatorii înainte de sărbătorile de eliberare a lagărului de concentrare de la Mauthausen. Aceste vizite fac parte din comemorarea victimelor, a căror importanță a fost oarecum slăbită, în special prin transformarea castelului în locuințe sociale în comunitate. Olga Stoiber își amintește scene oribile, inclusiv țipetele oamenilor și imaginea unei fete într-o rochie frumoasă prinsă în Castelul Hartheim.
Atrocitățile din Hartheim
Castelul Hartheim a fost transformat într-un centru de eutanasie în primăvara anului 1940, ca parte a așa-numitului „Aktion T4”. Renovarea a fost efectuată sub conducerea lui Rudolf Lonauer, un medic din Linz, care conducea centrul de ucidere. Georg Renno a fost adjunctul său și este citat în documentar, în care lipsa de înțelegere a crimelor comise este șocantă. Primele victime ale acestei unități au fost foștii rezidenți care au fost cazați anterior acolo. Crimele camerelor de gazare au început în mai 1940.
Ca parte a programului secret de eutanasie, aproximativ 30.000 de persoane au fost ucise în Hartheim între 1940 și 1944. Victimele au fost în principal persoane cu dizabilități fizice și mentale, precum și boli mintale, care proveneau din diferite instituții de îngrijire și psihiatrie. Deținuții din lagărele de concentrare, cum ar fi Mauthausen-Gusen, care nu puteau munci, au fost aduși la Hartheim pentru a fi gazați.
Moștenirea Castelului Hartheim
Documentația lui Hackl și Hechenberger combină poveștile personale cu rezultatele actuale ale cercetării asupra centrului de eutanasie. Aceste abordări sunt menite să ajute oamenii să accepte mai bine „moștenirea tristă” a lui Hartheim și să nu permită ca amintirile brutale să fie uitate. Analizele istorice arată că medicii ucigași nu erau doar responsabili de selecția și deportarea, ci joacă și un rol central în cercetarea și prelucrarea actuală.
Prima lucrare de dezmembrare a instalațiilor de ucidere a fost efectuată încă de la începutul anilor 1944/45. Acest lucru ar trebui să împiedice rememorarea utilizării anterioare a lacătului. Cu toate acestea, memoria atrocităților rămâne vie, nu în ultimul rând prin eforturile continue de conștientizare și amintire, cum ar fi cele care au loc în locul de învățare și memorial al Castelului Hartheim, care a fost deschis în 2003.
Confruntarea cu trecutul Castelului Hartheim este importantă, deoarece mulți oameni care au fost uciși acolo au fost victimele unui sistem care a distrus în mod sistematic vieți umane. Soarta lor este o reamintire a pericolelor extremismului ideologic și ar trebui să ne dea de gândit tuturor.